Păcală zise că sunt la loc bun toate, în grădină. Popa zise că de acolo vin şi nu era nici o capră. Atunci Păcală îl lămuri cum făcuse podul. Popa, să turbeze de necaz. Îi zise el lui Păcală câteva, dar acesta îl întrebă dacă sa supărat şi, de frica să nui jupoaie spinarea, popa zise că nu sa supărat.
Petre Dulfu a lasat posteritatii romanesti o epopee, al carui subiect sunt ispravile acestui personaj legendar care se numeste Pacala in aproape treizeci de povesti, in versuri. Pacala e un erou al snoavelor populare romanesti, un om poznas, care trece prin multe intamplari amuzante, fiind un dusman foarte mare al preotilor, care incearcau sa-i faca rau, Pacala contraataca prin istetimea sa, nefiind lacom, dar vrand sa fie respectat de cei din jur.
In aceasta poveste este vorba despre Pacala, care voia sa se intoarca in satul lui. El isi cumpara un vitea, iar vitelul intra pe ogorul vecinilor, pe care il strica. Vecinii cand s-au vazut cu toata munca distrusa, se hotarasc sa-i omoare viteaua lui Pacala. Asa au facut si lui Pacala i-a dat doar pielea. El s-a suparat si a plecat din sat.
Pacala zise ca ei şi se apucară de treabă. Fraţii cei mari făcură câte un ocol zdravăn de o parte şi de alta a porţii şi puseră acolo fân de cel mai bun. Cel mic înjghebă un frunzar din ramuri tinere abia înfrunzite. Seara, când veni vaca de la păscut, sătulă de iarbă, nici nu se uită la ocoalele cu fân. Intră veselă
Ei trebuiau să ştie unde are să se oprească piatra cu sacul şi cu Păcală cel din sac. Iar Păcală, vai de capul lui, rămase în sac, legat de piatra cea de moară, cea mai mare pe care oamenii din satul lui o putuseră găsi cale de trei zile de jur-împrejur. - Staţi! strigă omul cel cu socoteală. Iar se opriră cu toţii.
Totusi in lumea satului (a lui Pacala) nu existau asemenea personaje. Replicile lui hitre sint mai adinci decit portretizarile racililor societatii (din anumite perioade istorice), stie ca n lume exista pacalitori si pacaliti (zi de zi si n proportie de masa) si ne indeamna la atitudine fata de ce se intimpla in jurul nostru.
CZ3eW. Povestea unei babe atât de zgârcite, că i-a dat Ryanair mâncare pe gratis! Există sute de bancuri pe seama zgârceniei scoţienilor. Dacă le iei pe toate, le amesteci, le înmulţeşti cu 100 şi ridici numărul la puterea a treia, s-ar putea să te apropii de zgârcenia doamnei Vali, care a reuşit să obţină mâncare
Vazînd cum zideşte Pacala, cum cumpara, iar cumpara şi tot cumpara, cum da mereu fara ca sa ieie, vecinele începura sa şopteasca între dansele şi satenii detera cu socoteala ca va fi avand mulţi bani Pacala şi ca banii aceştia îi va fi gasit undeva, îi va fi capatat ori îi va fi luat de la cineva. Destul ca voiau sa ştie de unde are Pacala banii.
În folclor, poznele lui Păcală sunt reunite într-un ciclu de snoave, care stă la baza prelucrărilor ulterioare ale lui Petre Dulfu ( Isprăvile lui Păcală ). Și alți scriitori au scris despre el: Ion Creangă ( Păcală ), Ioan Slavici ( Păcală în satul lui) etc. Fragmentul de mai jos este extras din snoava „Păcală", de Ion Creangă.
Pacala zise ca ei şi se apucară de treabă. Fraţii cei mari făcură câte un ocol zdravăn de o parte şi de alta a porţii şi puseră acolo fân de cel mai bun. Cel mic înjghebă un frunzar din ramuri tinere abia înfrunzite. Seara, când veni vaca de la păscut, sătulă de iarbă, nici nu se uită la ocoalele cu fân. Intră veselă
Ei trebuiau sa stie unde are sa se opreasca piatra cu sacul si cu Pacala cel din sac. Iar Pacala, vai de capul lui, ramase in sac legat de piatra cea de moara cea mai mare, pe care oamenii din satul lui o putusera gasi cale de trei zile de jur imprejur. - Stali! - striga omul cel cu socoteala. Iar se oprira cu totii.
povestile lui pacala sunt mereu amuzante
