Și-orișiunde te-am știut. Zile lungi mi le-am pierdut, Să mă-nprietenesc cu tine; Tu-mi umblai sfios, Sorine, Și plîngea durerea-n mine Că tu nu te-ai priceput. Nu te-ai priceput! Am fost rea și n-aș fi vrut Să te las, ca altă fată, Să mă strîngi tu sărutată? Dar m-ai întrebat vreodată? Mă-nvingea să te sărut Eu pe tine! Pe-ntrecut Chiar cătam cu viclenie Să te fac să-ntrebi, și mie Mi-a fost luni întregi mînie Nu te-ai priceput! Singur tu nu mi-ai placut, Ca eu tot fugeam de tine? O, nu-i drept, nu-i drept, Sorine! Ti-am fost draga, stiu eu bine, Dar, sa-mi spui, tu te-ai temut. Si eu toate le-am facut, Ca sa poti sa-mi spui odata, Sa ma-ntrebi: Ma vrei tu, fata? Si plangeam de suparata Ca tu nu te-ai priceput. Nu te-ai priceput! Zici ca-s mandra si n-am vrut PRICEPÚT, -Ă, pricepuți, -te, adj. 1. Care are cunoștințe numeroase, care are o pregătire temeinică într-un domeniu; capabil; iscusit, abil. ♦ Care exprimă pricepere, înțelepciune. 2. Nu te-ai priceput este o poezie scrisă de către George Coșbuc și publicată pentru oară în anul 1889, în ziarul „Tribuna" din Sibiu, iar apoi inclusă în volumul „Balade și idile", apărut în anul 1893. Opera face parte din categoria idilelor coșbuciene, principala sursă de inspirație a poetului fiind viața satului românesc. Nu te-ai priceput! Zici ca-s mandra si n-am vrut Ca s-ascult vorbele tale? Dar de unde stii? In cale Ti-am umblat si-n deal si-n vale, Si-orisiunde te-am stiut. Zile lungi mi le-am pierdut, Sa ma-mprietenesc cu tine: Tu-mi umblai sfios, Sorine, Si plangea durerea-n mine, Ca tu nu te-ai priceput. Nu te-ai priceput! Am fost rea si n-as fi vrut Sa te las, ca alta fata, Sa ma strangi tu sarutata? Dar m-ai intrebat vrodata? Ma-nvingea sa te sarut Nu te-ai priceput! Zici ca-s mândra si n-am vrut. Ca s-ascult vorbele tale? Dar de unde stii? În cale. Ti-am umblat si-n deal si-n vale, Si-oriunde te-am stiut. Zile lungi mi le-am pierdut, Sa ma-mprietenesc cu tine: Tu-mi umblai sfios, Sorine, Si plângea durerea-n mine. Ca tu nu te-ai priceput. Nu te-ai priceput! Am fost rea si n-as fi vrut. Sa te las , ca alta fata, 0ziXq0M. Nu te-ai priceput! Zici ca-s mândra si n-am vrut. Ca s-ascult vorbele tale? Dar de unde stii? În cale. Ti-am umblat si-n deal si-n vale, Si-oriunde te-am stiut. Zile lungi mi le-am pierdut, Sa ma-mprietenesc cu tine: Tu-mi umblai sfios, Sorine, Si plângea durerea-n mine. Ca tu nu te-ai priceput. Nu te-ai priceput! Am fost rea si n-as fi vrut. Sa te las , ca alta fata, Poezia „Nu te-ai priceput", de George Coșbuc, cuprinde patru strofe a câte unsprezece versuri fiecare. Prima strofă, asemeni tuturor celorlalte, începe cu versul regăsit și în titlul operei: „Nu te-ai priceput!". Semnul exclamării, plasat la finalul versului, sugerează intensitatea sentimentelor eului liric, reprezen… Nu Te-Ai Priceput. Limba română Temelescolii October 15, 2021 0. 187 dintre utilizatori au căutat acest răspuns la această temă luna trecută și 157 o fac acum, hai să-ți facem temele. Acest temelescolii.com este de nivel Gimnaziu (Clasele V-VIII) și aparține de subiectul Limba română. Nu te-ai priceput este o poezie scrisă de George Coșbuc, publicată în 1893 în volumul Balade și idile. A apărut pentru prima dată în anul 1889. For faster navigation, this Iframe is preloading the Wikiwand page for Nu te-ai priceput .

nu te ai priceput